Arhivele secrete ale Vaticanului au fost înființate oficial ca o entitate separată de Biblioteca Vaticanului de către Papa Paul al V-lea în 1612. Aceasta a fost o decizie organizațională semnificativă care a condus la conservarea sistematică a documentelor Bisericii.
Cercetătorii au avut anterior acces foarte limitat la arhivă, care a rămas închisă pentru străini până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Atunci Papa Leon al XIII-lea a deschis arhiva cercetătorilor, iar în prezent peste o mie de cercetători examinează anual unele dintre documentele sale.
Arhiva secretă a Vaticanului deține o gamă largă de materiale, de la documente de stat și corespondență până la registre financiare, reflectând evidența istorică extinsă a Bisericii.
Această colecție, care acoperă numeroase epoci istorice, cuprinde diferite tipuri de documente, cum ar fi edicte papale, decrete oficiale, scrisori personale și manuscrise scrise de mână. Aceste documente acoperă o gamă largă de subiecte, ilustrând influența și implicarea Bisericii Catolice în afacerile internaționale de-a lungul timpului.
Arhivele secrete ale Vaticanului se mândresc cu o colecție remarcabilă care descrie douăsprezece secole de istorie, acoperind perioada cuprinsă între secolele VIII și XX. Acest depozit vast include mai mult de 600 de colecții de arhivă, organizate meticulos în 35 000 de volume.
Documentele sunt păstrate pe rafturi care se întind pe mai mult de 85 de kilometri. O parte semnificativă a colecției este depozitată în Bunker, un seif subteran sigur, cu două niveluri, situat sub Cortile della Pigna din cadrul Muzeelor Vaticanului. Această instalație este dedicată conservării și protejării acestor documente istorice neprețuite.
Arhivele secrete ale Vaticanului conțin mai multe documente notabile, cum ar fi bula papală care l-a excomunicat pe Martin Luther, dosarele proceselor Cavalerilor Templieri și diverse corespondențe între Vatican și figuri istorice proeminente.
Printre cele mai faimoase se numără dosarul procesului lui Galileo Galilei din 1633, care relatează procesul acestuia de către Inchiziția romană pentru susținerea heliocentrismului. Arhivele dețin, de asemenea, o mulțime de documente de stat și corespondență diplomatică, care aruncă lumină asupra rolului Vaticanului în afacerile globale.
Arhivele Apostolice ale Vaticanului sunt deținute de Papă în calitate de suveran al Orașului Vatican și sunt transferate fiecărui nou Papă. Din punct de vedere istoric, accesul la arhive a fost extrem de restricționat și limitat la câteva persoane selectate. Cu toate acestea, în ultimii ani, această politică s-a schimbat, permițând accesul savanților și cercetătorilor calificați în condiții stricte, cu limitări privind documentele pe care le pot examina.
Papa Francisc a redenumit arhivele în "Arhivele Apostolice ale Vaticanului" în 2019 pentru a risipi concepțiile greșite legate de cuvântul "secret". Termenul original a fost menit să reflecte natura privată a colecției ca aparținând Papei, nu să implice ceva ascuns, secret sau misterios.
Sergio Pagano, care a devenit prefect al arhivelor în 2005, a remarcat provocările legate de deschiderea completă a arhivelor din cauza dimensiunii acestora și a dificultății de a pregăti documentele pentru accesul istoricilor. Acesta a observat că interesul pentru accesarea arhivelor scade adesea odată ce documentele devin disponibile, sugerând că cererea este uneori mai mult din curiozitate decât din cercetare științifică serioasă.
Pagano a abordat, de asemenea, reticența față de publicarea documentelor referitoare la Pius al XII-lea, interpretând această presiune ca o încercare de a discredita Biserica Catolică. El a menționat că documentele din arhivele Vaticanului sunt, în general, publicate doar după 75 de ani, deși Papa are autoritatea de a autoriza publicarea lor mai devreme. Această politică indică faptul că poate dura o perioadă considerabilă de timp până când vor fi dezvăluite mai multe informații despre anumite aspecte ale istoriei Bisericii. Deoarece Biserica funcționează cu autonomia unei națiuni suverane, ea păstrează discreția exclusivă în aceste chestiuni.